Luni, 26 octombrie

Am pus mana pe telefon si am sunat un prieten pentru o intalnire. Maine.

De ziua mea am primit felicitari prin sms majoritatea, si chiar si de la el, pe la 20.20. Nu cred ca isi amintea ca aia era ora la care, de fapt, implineam 29 de ani. Si azi mi’a adus chiar si cadou: un pandantiv custom made, care zice el, ca il reprezinta. Dupa niste discutii in care mi’am expus o parte din frustrari a reiesit ca el e fericit. Ca eu am fost o distractie si nimic mai mult. Ca desi e fericit, el are pofta de viata pe care i’o indeplinesc eu. Ca el tine foarte mult la mine si imi iubeste toate alea si sunt cea mai cea. Dar atat. Ca niciodata nu ar fi luat in considerare o relatie serioasa intre noi.

Azi am primit si restul de felicitari: in timpul in care minunatul isi expunea teoriile despre cat de fina e pielea mea si cum nu se poate abtine sa nu ma atinga, imi da sms basistul pentru ieri. Am mai primit felicitari si de la tipul ala inalt si frumos care e acum in America de Sud si de la inca un tip, care imi e dator cu 2 cadouri.

Ieri am primit felicitari si felicitare electronica cu un mesaj de mi s’au inmuiat picioarele “Toate trec, dar dorul de tine nu” de la celalalt tip special din viata mea, cel care macar a fost sincer tot timpul cu mine, iar eu m’am purtat ca o nemernica cu el anul trecut inainte de ziua  mea.

Fostul n’a zis nimic. Porc. Cand eram impreuna ii dadea sms tipei cu care fusese inainte de mine si care se purtase foarte urat cu el. Cel mai urat insa e cand oamenii pe care ii considerai prieteni nu te ureaza, dar noroc cu oamenii de la care te asteptai cel mai putin ca si’au adus aminte de felicitari chiar dupa miezul noptii.

Duminica, 25 octombrie

Sunt singura. Mai singura decat am fost vreodata.

Nenorocirea e ca ziua mea are 25 de ore. Deja au trecut 16 ore si el nu a dat nici un amarat de offline, ce pretentii sa mai am la un mail, un sms sau doamne fereste un telefon de urari sau, sfarsitul lumii: sa vina sa ma vada.

Joi, 22 octombrie

M’am trezit plangand si era ceasul 3 fix. Si … nu stiu ce vreau. Am zis la un moment dat ca as putea sa’i iert totul daca s’ar intoarce la mine, as sterge toata suferinta din minte si din suflet si as lua’o de la capat cu el. Asta este partea in care sunt eu foarte confuza: suspin si plang dupa un barbat care ar vrea sa fie al meu, dar nu ma iubeste suficient de tare incat sa si faca asta, astept un barbat care nu are curajul sa’si asume o a doua, a treia de fapt, sansa la fericire. A treia oara e cu noroc, nu?

Luni, 19 octombrie

Groaznic. Ploua, e urat afara, e frig, sunt singura, fac 29 de ani la sfarsitul saptamanii.

Nu il pot lasa sa aiba iarasi avantaj asupra sufletului meu, a sentimentelor mele, asupra mea pur si simplu ca sa isi bata joc de ce simt, sa faca iarasi ce vrea el din mine si apoi sa ma arunce din nou la gunoi. Dar cand m’am gandit mai bine, nu conteaza daca stie sau nu, pentru ca eu oricum simt ce simt si in ziua in care se va satura iarasi de mine sau ii va fi impus sa nu mai tinem legatura sau poate pana trece ziua mea ca se simte responsabil si pentru mine, in ziua aia voi fi din nou distrusa. Ca are avantajul constient sau nu, reactia mea va fi aceeasi.

Ziceam ca 7 luni in care m’am trezit si am adormit cu el in gand… Ei bine, nu…sunt 10 luni aproape zi de zi, 10 luni in care m’am gandit intr’una la acelasi barbat, am visat acelasi barbat, am dorit acelasi barbat. Pana si cand cu basistul, tot la el m’am gandit.

Cel mai greu in perioada asta resimt singuratatea. De cand m’am despartit de fostul nu am mai avut pe nimeni de ziua mea. Nu am fost combinata. La mine la horoscop zice ca intra soarele in zodia mea si imi va merge bine…dar sperantele mele sunt atat de trecute prin chinuri groaznice, incat aproape ca nu mai exista..aproape ca au murit…

La mine in viata nu mai rasare soarele…ma sting incet si atat…

Sambata, 17 octombrie

Ce aiurea ma simt. Ce an am avut si inca nu s’a terminat. De fapt, daca stau sa ma gandesc de cand am implinit 28 de ani pana acum, e aproape un an si pot sa zic “ce an am avut…”

L’am cunoscut pe el, care mi’a dat lumea peste cap, care mi’a marit pretentiile de la barbati atat de mult, alaturi de care am cunoscut extremele iubirii, am fost pe culmile fericirii, dar si foarte nefericita. 7 luni de pasiune, de momente perfecte, de sincronizare, de usurinta in relatie, de lapte si miere, de clipe de fericire, de spontaneitate, de tremur, de saruturi flamande, de imbratisari din care nu am mai fi plecat, de sms’uri haioase sau porno sau sweet, de discutii lungi pe care cu greu le incheiam, cu kitty si ingeras si cri cri, cu culcat si trezit cu el in gand, si cate si mai cate. 3 luni de lacrimi, de neputinta, de nefericire, de tristete, de frica, de singuratate, de ura, de scarba, de ganduri negre, de emotii violente si cate si mai cate. Si 2 luni inainte sa’l cunosc de singuratate si apatie, de tristete si nefericire.

M’a trecut prin toate emotiile: am plans, am ras, l’am iubit, l’am urat, am cunoscut extazul, am cunoscut cea mai neagra nefericire, am cunoscut speranta, am cunoscut curmarea brusca a sperantei, am simtit cum o simpla atingere a buzelor ma duce pe niste culmi nebanuite, am simtit cum un singur cuvant al lui aduce atata raceala… Cel mai rau dintre toate este ca l’am vazut luand o decizie bazata pe ceea ce simtea, o decizie care ma cuprindea pe mine, o decizie salvatoare si apoi cum s’a intors la 180 de grade, cum s’a lasat manipulat, cum s’a lasat si atat.

Nu stiu si nu voi intelege poate niciodata cum a putut sa vada lucrurile intr’un fel, sa nu ii convina cum era, ce era, unde a ajuns, si apoi, in cateva ore, sa isi schimbe radical parerea, sa uite, sa acopere ceea ce a simtit.

La el la horoscop zicea ca in ultimii 2 ani jumate a vrut libertate, dar ca nu a putut’o avea. Mai are 2 saptamani pana o va cauta din nou si de data asta o va si primi. Va lupta pentru libertatea aia, pentru ceea ce este el, de fapt. Nu mai stiu ce planeta iese din nu stiu ce casa si ii va lasa drum liber. Pana acum, l’a tinut pe loc, complacandu’se in situatie. Eu imi aminteam ca el a zis ca de anul trecut ar fi avut ganduri, nu de 2 ani jumate. Nici nu imi mai pun sperantele in horoscop, nici in coincidente, nici in magie, nici in atractia dintre noi, in nimic.

Sunt mai singura decat am fost vreodata in viata mea. O perioada mai neagra decat acum nu am avut cred ca niciodata. Am mai trecut prin ceva asemanator cand m’am despartit de fostul, acum 3 ani, cand am slabit 15 kg in cateva luni. Aseara iarasi am plans cand mi’am dat seama cat de singura sunt de fapt. Telefonul nu suna, messengerul nu clipeste, mailuri nu primesc, iar de ziua mea vom fi eu si Pufi.