Luni, 26 octombrie

Am pus mana pe telefon si am sunat un prieten pentru o intalnire. Maine.

De ziua mea am primit felicitari prin sms majoritatea, si chiar si de la el, pe la 20.20. Nu cred ca isi amintea ca aia era ora la care, de fapt, implineam 29 de ani. Si azi mi’a adus chiar si cadou: un pandantiv custom made, care zice el, ca il reprezinta. Dupa niste discutii in care mi’am expus o parte din frustrari a reiesit ca el e fericit. Ca eu am fost o distractie si nimic mai mult. Ca desi e fericit, el are pofta de viata pe care i’o indeplinesc eu. Ca el tine foarte mult la mine si imi iubeste toate alea si sunt cea mai cea. Dar atat. Ca niciodata nu ar fi luat in considerare o relatie serioasa intre noi.

Azi am primit si restul de felicitari: in timpul in care minunatul isi expunea teoriile despre cat de fina e pielea mea si cum nu se poate abtine sa nu ma atinga, imi da sms basistul pentru ieri. Am mai primit felicitari si de la tipul ala inalt si frumos care e acum in America de Sud si de la inca un tip, care imi e dator cu 2 cadouri.

Ieri am primit felicitari si felicitare electronica cu un mesaj de mi s’au inmuiat picioarele “Toate trec, dar dorul de tine nu” de la celalalt tip special din viata mea, cel care macar a fost sincer tot timpul cu mine, iar eu m’am purtat ca o nemernica cu el anul trecut inainte de ziua  mea.

Fostul n’a zis nimic. Porc. Cand eram impreuna ii dadea sms tipei cu care fusese inainte de mine si care se purtase foarte urat cu el. Cel mai urat insa e cand oamenii pe care ii considerai prieteni nu te ureaza, dar noroc cu oamenii de la care te asteptai cel mai putin ca si’au adus aminte de felicitari chiar dupa miezul noptii.

~ de bisquitel pe octombrie 26, 2009.