Vineri, 17 octombrie-EDIT
Ma gandeam cat de bine m-am simtit aseara in bratele lui, pe canapea, intinsi, el jucandu-se cu parul meu, eu mangaindu-i degetele, uitandu-ne la televizor. Canapeaua era mica, scurta adica, si stateam stransi. Uneori nu ziceam nimic minute intregi. Uneori ma uitam pe geam la luminile din departare si el imi saruta degetele si gatul si urechea. Uneori radeam de cei de la televizor.
Ideea e ca ma simteam atat de bine pe canapea langa el si-mi spuneam “I can do this. I miss this”. Si da, imi lipseste sa stau si atat in bratele cuiva care sa ma mangaie pe par.

Lasă un Răspuns