Joi, 12 iunie

Incep cu un bilant: kilograme pierdute de sambata pana acum 2,5; supe mancate de sambata pana acum: 2/zi, 4 zile; mancare solida mancata de sambata pana acum: o pulpa de pui foarte bine facuta, 2 bulete de cascaval, o bucata de file de peste, jumatate de cutie de pate de ficat deporc, ¼ bol de orez cu lapte facut de maica-mea(!?!??!); dureri de implant dentar: 0.

 

Tocmai am vazut “Must love dogs”. Romantic shit, dar eroul nu moare la sfarsit. Ideea e ca dragostea se poate intampla la orice varsta, chiar si dupa ce ai divortat de cel pe care il credeai iubirea vietii. Asta ar trebui sa ma faca mai increzatoare in propriile-mi forte, dar nu ma face. Nu ma pot detasa de toata treaba asta. Am zis ieri ca am renuntat, dar asta e numai de suprafata.

 

In film, pentru dragoste, tipa(Diane Lane) a facut ceva iesit din comun si foarte dramatic asa. S-a aruncat in apa de pe o barca pentru a ajunge la barca lui, cand tot ce trebuia sa faca era sa stea pe ponton si sa-l astepte sau sa-l sune. Poate ar trebui sa fac si eu ceva de genul asta, sa fug, sa alerg, sa lupt pentru un barbat. Insa stii ce ma trage inapoi? Faptul ca el nu merita ca eu sa-mi consum atata energie, atatea sentimente. Cel pe care il plac acum, de sunt eu confidenta lui, nu ma face sa cred ca m-ar observa ca femeie nici daca as alerga cu limba scoasa dupa el. Cred ca pur si simplu nu sunt genul lui de femeie.  

 

Nu stiu, poate gresesc ca-l las sa creada ca sunt de acord cu “prietenia” asta dintre noi, cand eu il doresc foarte mult. Nu sunt nici eu foarte entuziasmata el acum. Am fost, dar mi s-a potolit focul, mai ales ca nu a fost intretinut.

 

De aia zic, oare trebuie sa fac un gest din asta iesit din comun si dramatic pentru cineva de care nu sunt sigura ca merita? Cum o sa stiu daca merita unul sau altul?

~ de bisquitel pe iunie 12, 2008.