h1

Joi, 9 iulie

iulie 9, 2009

Am revenit la perioada in care miercurea e shitty day si joia si martea sunt zile misto. Mi’am luat telefon azi si sunt maxim de vesela din cauza asta. E un fel de iPhone wannabe, dar ma rog…cam la 10% dintr’un iPhone. Inca astept cadoul promis, btw.

Revenind la zilele astea, e complicat de explicat ce simt. Nu imi gasesc locul de cand am venit din Amsterdam. Mi’a placut atat de mult orasul si viata aia si m’am adaptat atat de repede la ritmul ala ca acum nu mai vreau sa ma adaptez la altceva… Ma duc la culcare pe la 3 dimineata din diverse motive in fiecare zi de dinainte chiar sa plec la Amsterdam si in ultima vreme ma trezesc dimineata ptr ca am treaba. Sunt super obosita si ma ia somnul din picioare. Seara imi revin la loc si sunt super ok si nu imi mai e somn si party all night long daca ar fi posibil.

Dar mai bine ca nu e…

Viata e grea si complicata si asa. O mai complic si eu cu 50%…

h1

Marti, 7 iulie

iulie 7, 2009

Am revenit din Amsterdam, desi nu imi doream asta. As sta acolo, in sensul sa locuiesc, sa ma integrez printre ei. Cata civilizatie, ce oameni, ce stil… Orasul este minunat, splendid.

Am plecat, dar gandul mi’a ramas aici. M’am simtit bine, dar gandurile mele mereu s’au intors aici. Am revenit ca sa gasesc “Bine ai venit!” si am gasit. Sunt confuza complet, dar e o confuzie care imi place, imi prieste, imi e bine asa. Uneori cred ca e o confuzie constructiva. Nu mai stiu ce feedback am la ce simt eu. De asta sunt confuza. Pentru ca una simt si alta aud. Uneori, aud acelasi lucru cand tace si nu spune nimic. Si tacerea e un raspuns…

h1

Luni, 29 iunie

iunie 29, 2009

Am avut o sambata minunata.

I’m happy for you. I’m happy because of you. I donno. I know that I miss you.

Mda. Plec la Amsterdam. Si apoi plec si la Paris. Maica’mea s’a crizat :P .

h1

Miercuri, 24 iunie

iunie 24, 2009

Iti iubesc zambetul. Iti iubesc buzele. Cred ca cea de sus e preferata mea. Iti iubesc pielea. E atat de fina. Iti iubesc ridurile mici pe care le faci in coltul ochilor cand zambesti. Iubesc atingerea ta. Iti iubesc mirosul. Iti iubesc sanii. Iubesc respiratia ta langa gatul meu. Iubesc ca ma atingi tot timpul. Iubesc timpul petrecut cu tine. Iubesc conversatiile noastre. Dar nu te iubesc pe tine.

Cum naiba vine asta? Iubesti ceea ce sunt, ceea ce fac, dar pe mine nu. Doar tot ceea ce sunt eu, dar in parte fiecare. Per total…ma urasti.

h1

Duminica, 7 iunie

iunie 7, 2009

Cel mai tare ma enerveaza ca atunci cand vrei sa iei atitudine intr’o relatie, fie ca e vorba de cumparat anticonceptionale, fie ca e vorba de recunoastere publica a relatiei respective, relatia aia are de suferit. Nu zic ca neaparat trebuie sa se strice, dar in multe cazuri mi s’a intamplat. Aveam un secret pe care voiam sa’l semi-impartasesc aici, dar se pare ca nu mai am ce, pentru ca relatia aia s’a terminat. Aseara.

Drept pentru care am plans, m’am consumat, m’am enervat si m’am dus sa beau, sa uit. Coincidenta face ca si prietena mea sa se afle intr’o seara nu foarte favorabila relatiei, asa ca ne’am gasit amandoua sa iesim la 1 noaptea intr’un club. Unde ne’am dus, prietenii care erau acolo erau deja pe picior de plecare, asa ca am stat de vorba o jumatate de ora, am primit pupici pe  ochii mei plansi, si am plecat pe jos in alt club. Incercand sa o consolez pe ea, am mai uitat de ale mele, plus ca pe strada au oprit toti tampitii cu masini si s’au bagat in seama cu mine, “nu tu, aia blonda”(cred ca e printre foarte putinele dati cand am atras eu majoritatea bursucilor care ne’au iesit in cale) si nu am avut timp sa ma gandesc la despartire.

Chiar inainte sa ajungem la clubul ala ne’am intalnit cu 2 amici care ne’au zis ca nu mai e atmosfera acolo, ca a fost naspa si ca sa mergem in alt club unde sunt niste prieteni ai lor. Deja eram la a treia incercare sa’mi placa clubul respectiv si nici aseara nu m’am omorat cu placutul. In schimb am inmuiat amarul in tot felul de racoritoare pana l’am inecat de tot. Am descoperit ca unul din baietii de la masa aia sta vis-a-vis de mine, am dansat mult, am hotarat impreuna cu un tip sa ne facem formatie si sa dansam la nunti(eu interpretez cu succez moonwalking si el alte figuri ale lui Michael Jackson), am cooptat si pe prietena mea in formatie pentru anumite dansuri, ce sa mai…ne scoatem cu banii de weekenduri la mare.

Am plecat de acolo cand rasarea soarele si ne’am dus sa mancam la Marriott la rotiserie, unde se strang toti betivii cu ochii rosii si cu mine care eram cu ochii rosii de plans. Am ras, am dat niste sms porno de pe nr vecinului meu unei tipe care plecase in seara aia cand am ajuns noi la masa, am ras iarasi si intr’un final am plecat fiecare pe 3 carari acasa, in total 12 carari. I’am lasat pe baieti la taxi, caci vecinul meu voia sa’si ia masina din Crangasi, si noi ne’am dus pe jos acasa. In total 8 carari, ca am ramas cu 2 carari ale lor in plus. Si razi, acolatiilea astea e mici, mici ale dacu… Pana acasa am tinut’o numai asa. Uitaseram amandoua de toate problemele.

Pana sa ajungem acasa, ne’a sunat vecinul de vis-a-vis sa vada pe unde suntem si a zis ca ajunge si el imediat si o sa ne duca el acasa, ca se auzea ca suntem mai rau decat cand ne’a lasat langa taxi. In timpul asta, vad eu un BMW culoare mustar, pe care l’am vazut de vreo 2 ani parcat pe langa blocul meu, dar niciodata nu l’am vazut pe sofer, si’i zic si prietenei mele de faza asta. Ea zice: O fi vecinul tau. Nooooo…n’are cum. Oricum trecuse de noi, iar nu il vazusem pe sofer. Cand colo, opreste la 5 m de intersectie si se da jos CHIAR VECINUL MEU! Ahhh…iar m’am oprit in mijlocul drumului sa rad.

Acasa cand am ajuns m’a luat iarasi tristetea ca nu era nici un offline, nu fusese nici un sms toata noaptea…

Azi am fost in denial toata ziua… Acum seara mi’a raspuns. Mi se pare ca de data asta chiar s’a terminat. Nu’mi place ca nu’mi spune adevarul, ca ma ia de proasta, ca gaseste pretexte pentru ceea ce se intampla si nu imi spune in fata. Imi da argumente demontabile si ma face sa ma simt foarte prost…