Marti, 9 februarie

La multi ani to my newest bff, cel de care am mai scris p’aici. Asta asa, de inceput.

Am stat zilele astea mult de vorba cu prietenele mele, de fapt, cam de cand m-am intors de la munte, despre pisoiasul asta mic ce se baga cu nasucul in viata mea. Ele ar fi de parere sa nu ma mai impiedic de varsta, pentru ca e clar ca e mai matur decat anii pe care ii are, si sa nu imi mai gasesc scuze ca sa fiu nefericita in viata.

Dupa ce m-am gandit si m-am gandit si inca ma gandesc, am constatat ca e adevarat ce spun ele, ca m-am agatat de barbati cu care rezonam foarte bine dar nu erau buni pentru mine sau barbati cu care as fi putut avea o relatie daca nu ii aruncam dupa cel mai mic defect descoperit si peste care eu consideram ca e imposibil sa trec.

Take for example, evreul. Nu era cine stie ce mascul dotat, inalt cat usa, frumos ca Fat Frumos, etc, dar nu voia relatie cu mine, voia doar pierdere de vreme si sex. Next example: eco. Inalt, frumos, ar fi putut iesi ceva, dar am considerat ca e prea incapatanat pentru mine. Next: diplomatul. Inalt, dragut, foarte destept, dar nu ne potriveam la caracter si la alte aspecte. It is ME. Nu am rabdare, nu vreau sa incerc si asa mai departe.

Pana acum nu am hotarat nimic vis a vis de pisoias, pentru ca nu vreau. Ce o fi, o fi. Daca ma indragostesc de el, foarte bine, ca merita. E asa inocent si dragalas si ma alinta si doarme cu mine in brate toata noaptea, nu-mi cere nimic, si e in stare sa-mi dea totul. Dar lista lui de calitati nu se opreste aici. Sunt incantata, pe langa ce am scris anterior cu dansatul si potrivitul la glume, de faptul ca putem vorbi, de faptul ca EU, versata de aproape 30 de ani, am ce invata de la el, pisoiul cu lapte pe mustati.

Chiar daca nu iese nimic intre noi si o sa constat iarasi diferente ireconciliabile, as fi foarte incantata sa fie amicul meu. One of my best friends, pentru ca e un baiat foarte cool. Vreau sa ma invete snowboard. Eu ii imprumut din experienta mea, el imi imprumuta din prospetimea lui.

I really like him and this hasn’t happend in such a long time.

Joi, 4 februarie

Vai cata teapa am luat saptamana asta. Pe bune, “Good things come to those who wait” este complet neadevarata in cazul meu. Dupa ce am stat 2 luni dupa diplomat, s-a dovedit a fi un maaaaaaaaaare fiasco. Nu ne-am potrivit neam neam si in viata mea nu mai plec undeva cu cineva pe care nu am sarutat inainte. Acum nu s-a transformat totul decat intr-un mare misto pe care cei care stiu il folosesc impotriva mea.

A doua chestie, care confirma regula(si s-a mai intamplat si in trecut, dar am realizat abia acum) era o intalnire cu un baiat cu care ma conversam on line, el comentandu-mi pe blog si pe facebook, eu gasind ca e funny si ca exista subiecte comune. M-a invitat la masa. Eu am acceptat. Cand ne-am cunoscut, nu era deloc dragut cum am sperat eu din unele poze, desi in altele era exact asa cum este si iin realitate. Anyway, am decis ca aspectul fizic sa nu mai conteze asa mult asa ca am trecut peste asta. El nu vorbea, eu vorbeam ca sa umplu golurile si m-am plictisit de una singura, ca la final sa-mi si scoata ochii ca vorbesc prea mult.

Dar nu asta m-a deranjat, ca nu aveam de gand sa ma mai vad cu el, ci faza de cacat de la finalul mesei: “Eu nu fac cinste la prima intalnire. Sunt moldovean”. Whatta hell? La ce dracu’ inviti pe cineva la masa daca nu platesti? Si mai esti si barbat. Bine ca aveam bani la  mine…. Si ne-am codit vreo luna pana am reusit sa ne vedem.

M-a umplut de draci.

Am intrat probabil intr-o pasa proasta cu baietii. Am decis, de asemenea, sa ma vad mai des cu copilul de 21 de ani de la concert. E foarte funny si ma face sa rad incontinuu, si ma face sa ma simt speciala, si haioasa, si draguta, si desteapta, si ma alinta in felul lui copilaresc, si poate sustine discutii despre o gramada de chestii, si e ironic si sarcastic cand trebuie, si e creativ, si e frumusel, si danseaza foarte tare, si are aceleasi glume cu mine, si prietenii mei il plac, si o multime de lucruri dragute ….dar e mic, mic. Miiiiiic… Ce fac eu cu 21 de ani?

Sunt incantata de el. Si el e incantat de mine. Sa vedem ce-o fi. Ne-am propus sa nu ne ia valul pe niciunul ))

Marti, 2 februarie

Am fost la munte cu diplomatul. El, initial, propusese sa mergem in Bulgaria, la mare, dar pana s-a hotarat el sa mergem, aia au inchis hotelurile deschise doar pe perioada sarbatorilor. Cum nu exista transport, am hotarat sa mergem la noi la munte, cu toate ca deschisese vorba si despre munti straini. Oricum, il banuiesc ca a vrut sa-mi faca o surpriza, insa pana la urma a fost nevoit sa-mi spuna totul.

L-am mai si certat intr-o seara, in urma unei lungi discutii pe net si in care ne-am invartit in jurul cozii, pentru ca de plecare n-a mai fost vorba. Voiam sa-i scriu sambata un sms ca e cel mai neserios barbat pe care l-am intalnit in viata mea, asta pentru ca eu aveam impresia ca vineri plecam, sau macar sambata plecam si el nimic…astepta confirmare. Ulterior am aflat ca era vb despre Bulgaria. Anyway, mi-a scris ca e dezamagit ca voia concediu si iata, NU se poate. Moment in care eu m-am enervat si i-am zis ca ar trebui sa invete sa mai faca loc in viata lui si pentru alti oameni in afara de el. Nu vorbeam neaparat de mine, dar pentru ca nu vorbiseram deloc despre plecare si pentru ca asteptasem toata ziua de vineri un semn de la el, m-am enervat cumplit cand m-a luat ca NU se poate. Pana mea, eu aveam zile libere sa zburd unde o fi.

Pana la urma ne vedem duminica cealalta la ceva proiectie de filme, foarte dragut de altfel, a venit el intolit tot, dar nu a stat pana la final, am mai pus nitel tara la cale luni seara, marti am gasit oferte, miercuri ne-am hotarat, joi am plecat. Cu trenu’. N-am mai fost cu trenu’ de 100 de ani, dar a ramas la fel de naspa. Chiar si intercity.

Hotelul a fost excelent. 4* cu piscina, jacuzzi, sauna, baie turceasca, fitness, masaj de multe feluri, camerele mari, asternuturile albe, prosoape si halate si papuci, minibarul plin, ferestrele enorme, priveliste minunata, personal foarte amabil si serviabil si tot ce vrei.

Dar m-am simtit naspa. Nu ne-am combinat si nu planuiesc sa scriu despre asta. Samabata seara ma deprimasem foarte rau si duminica toata ziua m-am simtit ingrozitor. Abia cand ne-am mai apropiat de bucuresti mi-a revenit si mie zambetul.

Prietenul meu din Bran nu era acasa, era in Viena, si nu l-am vazut nici pe el… Nu pot spune ca m-am simtit singura, pentru ca el a fost amabil tot timpul, insa pe tipul din Bran simteam nevoia sa-l vad.

Ma rog. M-a mintit diplomatul. Are 36 de ani, nu 33. Pacat. Nu ne potrivim.

Vineri, 22 ianuarie

Mda. Aseara, in urma unui schimb de sms a reiesit ca impartim benzina, dar nu avem masina. Eu as putea sa iau, dar el nu a zis nici cat, nici unde si nici nimic. Doar 4 ore de condus. Not fun at all.

Si imi faceam planuri cu chestii. Mi’am luat si cizme&stuff pentru asta si acum constat ca temerile mele de la inceputul discutiilor se cam adeveresc. Anyway, ma deranjeaza ca nu comunicam aproape deloc si nu’mi place chestia asta neam. Toti ceilalti prieteni ai mei ma baga in seama zilnic, si el, care ar fi fost cel mai indreptatit sa faca asta, nu face nimic. Un fel de lasa-ma sa te las.

Ma rog. Aseara am iesit la un concert in care some friends mi-au facut cunostinta cu un pustiulica de 22 de ani. Simpatic foc si haios, dar haios rau. Mi-a placut foarte tare de el cum dansa, ce glume facea, cum reactiona la glumele mele…Este ca mine. Pacat ca e mic de varsta. Mai e si frumusel foc la fata, inaltut, arata bine spre foarte bine, dar nu mi-am putut da seama prin haine. Eu sunt incantata de cum dansam si ca aveam aceleasi glume proaste.

Aseara la concert a fost si basistul. Cu o tipa. S-o fi cumintit…. M-a cam debusolat nitel sa-l vad. Nu stiu de ce. Ma rog. Era foarte inalt. Sau eram eu prea mica aseara, cine stie…toti mi se pareau exagerat de inalti.

Miercuri, 20 ianuarie

Pana acum nu am putut deduce nimic. E posibil ca vineri sa plecam la munte. Si nu stiu mai multe.

Pana una alta, I’m having so much fun on twitter. Cred ca din cauza ca sunt ocupata cu asta nu ma mai gandesc ca da sms din cand in cand, ca uneori nu raspunde la ce ii scriu. Nu ma mai gandesc la atat de multe chestii negative. Incep sa uit sa fac lucruri care devenisera parte din rutina zilnica, incep sa ma redresez. Ar fi bine. As fi bine.

Iar daca plecam la munte, as fi excelent. Cred. Sper. Eu vad destul de idilic aceasta plecare, in sensul ca o sa ne apropiem si noi de data asta, nu doar asa, sa discutam discutii, ca o sa citim impreuna, ca o sa ma invete chestii noi… Poate se indragosteste de mine. Mi’ar placea. M’as indragosti si eu.